100 de minute de chin

 Cu pumnii inclesati si cu ochii rosii iesiti din orbite, zacea in locul lui din scorbura pomului. Ah! cat de folositor ii era ciresul, cu gaura lui cu tot! Mereu s`a simtit ca acasa acolo, si chiar daca a sa casa era la cateva zeci de metrii de acel loc, doar acolo avea liniste.

Baietelul cu par blond lua un cui pe care il gasi pe langa el si cresca cu ura in lemnul pomului, pe interior, initiala "S.", apoi enumerand in gand momentele, scrise alaturi "14". Dedesubt continua cu "C.", si un "29" langa. Copiii aceia erau sub orice critica, deja nu ii mai suporta, asa ca a facut acel lucru instinctiv.

Ulterior, in drumul spre scoala, ... tovarasul sau il intampina socat de vestea mortii subite a lui Costi, dupa aproape jumatate de ora de chinuri. Tremurul ochilor baietelului a speranta ii dadu nou`venitului de inteles de ganduri ascundea acea masca de expresii pe care o vedea in acel moment, fapt care il facu sa fuga socat.
A doua zi, imediat ce se crapa de ziua, baiatul cu par blond se gasea la intrarea in scorbura copacului cu 3 pagini pline de litere, iar peste tot numai numarul "100" se vedea, dominand privelistea.

Baiatul scoase briceagul, pt a transcrie mai usor, si patrunse in scorbura ciresului cu un ranjet sadic, disperant, pe buze...

Si intuneric se facu! 

END!!!