Sentimente...

 In continuare urmeaza sa insir numeroase sentimente cu ajutorul altor sentimente si al intamplarilor la care am participat pana in acest moment...

Astazi am sa definesc dragostea, in felul in care  o vad eu.

In primul rand familia este unita datorita unui anumit tip de dragoste, ca si oricare alt colectiv format pe baza sa, dar tipul acesta este unul specific, care este aproape de neredobandit. Acesta se formeaza la nasterea proprie fata de restul cercului de familie si deja se adapteaza in momentul in care un membru nou (2, 3, etc) apare, dar si la nasterea unui copil, fata de acesta. In general cea fata de un copil nu se regaseste cum ar trebui si in cazurile in care 2 familii se unesc spre a forma una mai mare (<- gen).

Dragostea este un sentiment greu de dobandit cand vine vorba despre un anumit personaj (ca in 'Omul care nu credea in iubire'). Este ceva foarte ciudat si nu se poate defini in prea multe locuri la fel. E ceva specific fiecaruia si se manifesta ca atare. Cuvintele reprezentative sunt prea departe si prea putine pt a da mai multe detalii in aceasta privinta, dar doar cei ce stiu a manui foarte bine felul in care sunt compuse expresiile lasa in general o urma amara in strafundurile intelesului perceput de cititor in privinta acestui sentiment.

Ca oricare alt sentiment, dragostea aceasta e contruita in functie de profunzimea simtita de fiecare si este necesara in realizarea de sine. Insa nu poate fi caracterizata de fiecare simpatie din viata de zi cu zi. Este ceva cu mult mai superior dar fizic se manifesta totusi destul de asemanator. A fi indragostit de cineva nu inseamna simtirea nevoii unui sarut de la acel cineva, ci perceperea aceea anume a legaturii psihice realizata intre respectivii spre a`i defini numai in functie de ei printr`o reciprocitate aparte. Cu ajutorul unei mentalitati puternice aceasta poate aparea sub o forma normala, chiar daca nu exista de fapt. Ma refer aici la oricare alt gand, sentiment, s.a. ce poate fi nascocit de cineva, insa am preferat sa`l pun in cadrul acestui sentiment pt a da o explicatie plauzibila celor 'raniti in dragoste'. Este vorba despre multe mentalitati dezvoltate in aceasta privinta care, atunci cand 'sunt cu cineva', se gandesc atat de mult la asta incat le ramane intiparit in minte ca asa trebuie sa fie, chit ca probabil ei nu simt nimic pt acea persoana. Adica acea dragoste inchipuita, rezultata din enigme personale ('are bani', 'mereu am vrut sa fiu cu cineva ca el/ea', 'pare prea perfect in acest moment', si multe altele).

Cele mai grele parti sunt socul acestei revelatii ce arata realitatea si despartirea, in care nu se gasesc cauzele acestei decizii. Iar cel mai des raspunsul e doar o scuza ce contine 'pur si simplu' (sau vreo alta expresie asemanatoare ce pare concluziva) iar cealalta parte a cuplului ramane pe ganduri, dintre care cele cu tema 'e vina mea' sunt intr`un numar deosebit de mare fata de oricare altele.

Si intuneric se facu!

END!!!