Zau?! Iar??

Intunericul din camera ma innebuneste si lumina palpainda a ecranului calculatorului nu imi da pace cand tin ochii inchisi. Mor de somn iar melancolia profita de scuza gasita de mine in privinta somnului ca se manifeste in liniste...
Asta de parca nu mi`ar fi mult mai bine in starea aceasta !!
Of ... E prea trista atmosfera si ma roade lipsa prezentei altcuiva in zona. Singur, cu melancolia sporita, fara chef de viata...
Nici nu stiu ce vreau. Ma bate tentatia... hmm, nu.
Ma bate inaginatia... dar n`are sanse...
Ma bat gandurile cu declaratii ciudate, si nu inteleg de ce si ce ar trebui sa semnifice. Nu inteleg de altfel nici de ce ma gandesc la asta de ceva timp si ma bat melodii alde 'Cele doua cuvinte' (Taxi) sau 'I`m yours' (Jason Mraz), si eventual 'Only Time' (Enya) in ciuda negasirii unei destinatii pentru gandurile mele, ca sa stiu ca macar dezvolta o speranta.
Si totusi imi aminteste amarul de timpul pierdut printresperante si rabdari, si observand gandurile mele screme un 'Zau?!' de o tonalitate foarte grava, urmat de un 'Iar??' sarcastic.
Realitatea totusi asta e, si pana la urma majoritatea celor mai O.o freak (asa ca mine) probabil au trait asta si observa ca rabdarea si sperantele chiar te baga in mormant...
2 luni degeaba? Mi se pare bataie de joc domnisoara, puteai sa fii limpede de la inceput si fara sa gasesti scuze cand te apuca plictiseala. Dar asta e, unora le place sa aiba pe cineva care sa`i zgarmane in fund pana nu le mai mananca, si cauta pe urmatorul.
Trai`ti`ar linguseala, nu?
Dar, foarte frumos, recunosc, am crezut tot si nu a intrat absolut nimic la cutia cu banuieli, dar mai ales cu 'Eu? Chiar ma crezi asa, nu?' stergeai tot, atunci cand incapatanarea mea dadea sa intuiasca ceva. Ce voce, ce istetime, si ce prost pot fi, vai, cele 3 constituie echipa de vis! Noroc ca nu vei citi vreodata randurile astea, ca oricate cuvinte si impulsuri imi strabat mintea acum nu vreau sa te atinga, stii?
Nu o sa doresc niciodata cu adevarat rau cunoscutilor oricat de infect m`ar face respectivul sa ma simt.
Continui cu incapatanarea... 
Am schimbat toata relatarea, de la romantismul de la inceput am ajuns la niste idei incredibil de ciudate si abstracte, si totusi nu realizez de ce am ruinat toata confesiunea cu invocarea asta...




09.02.2011
23:45



Si intuneric se facu!
END!!!