E placut sa simti cum pur si simplu nu ai chef, ca iti bagi picioarele, si totusi ai in minte memoriile acelea profunde pe care ai ales sa nu le uiti sau nu ai avut incotro...
Regrete... Hmm, regretele provin din amintirile cu un rezultat gresit pentru una sau mai multe persoane, insa totul poate fi remediat! Desigur ca regretele, ducand la sechele, transforma omul intr`un frustrat, antisocial si ii induc treptat starea de vinovatie, de ignoranta si neincredere...
Ma bucur sa aflu chiar de la propria persoana ca am trecut mai mult sau mai putin peste acest pas. Coplesit de 'daca'uri, inca de anul trecut, incepusem sa`mi pierd mintile in posibilitati si incercand sa ma perfectionez prin greseli inchipuite. Caci sistemul de care ma legam era ceva de genul: daca mama mea n`ar fi murit, era posibil sa am alta crestere, astfel era posibil sa am alt caracter, astfel era posibil sa am alti prieteni, astfel era posibil... (s.a.m.d.) Si bineinteles ca de la primul posibil rezultau alte intrebari cu 'daca' (si fiecare cu posibilitatile ei, ducand spre infinit), si totul ar fi dus la o demoralizare psihica (,) continua, in functie de starea respectiva. Insa totul a ajuns la un punct, pentru ca pur si simplu nu are rost sa mai fac asta...!
Nu stiu ce ar fi fost daca, si nici nu am cum sa stiu! Nimeni nu are cum sa stie, pentru simplul fapt ca nu a avut loc, si stiind ca pana si o picatura oarecare de apa daca intr`un anumit trecut ar fi cazut cu nici macar un milimetru mai departe de locul care i`a fost destinat ar fi schimbat total prezentul, nu am cum sa ma axez pe un anumit drum alternativ posibil fara sa`mi pun alte intrebari...
Si totusi, ajungand la punctul culminant, in care vad persoane pe strada intrebandu`ma 'Daca...?' si 'De ce...?', am reusit sa realizez unde am ajuns de fapt.
Eram a 9`a, am ajuns intr`un liceu uitat de lume (din punctul de vedere al tuturor cunoscutilor mei), si am inceput sa`mi caut un anturaj, am inceput sa`mi caut colegi de clasa, si am inceput totodata sa`mi caut personalitatea in ceilalti, sa vad in cine pot avea incredere. Intrebarile cu 'De ce...?' referitoare la persoanele considerate 'prieteni recent adaugati pe lista' bineinteles ca sunt intr`un numar cu mult mai mare, si de aceea am raspuns la multe intrebari cat mai pozitiv, pentru a fi mandru de prieteniile castigate. Problema cea mai mare, in contrast cu cea abia relatata, a fost ca nu am stiut niciodata daca toate acele increderi recent castigate reprezentau prietenii sau nu, si incercam sa imi imaginez tot felul de 'daca'uri pentru a face la fel ca si in cazul cu cealalta intrebare, pentru a aduce atuuri in relatia de prietenie cu fiecare.
Doar ca nu am cum sa imi dau seama de asta, deoarece cu cat am mai putine detalii cu atat am mai putine rezolvari, si astfel am atasat chipuri false din ce in ce mai multor persoane urmand ca mai tarziu sa`mi fac rau tot mie realizand ca nu le cunosc deloc. Asa am ajuns sa`mi pierd increderea in din ce in ce mai multi, am ajuns sa nu`mi mai pese de oameni in general, si sa ma intreb daca pana si tatal meu ma uraste asa cum credeam ca o fac toti (motivul pentru care probabil incepusem sa`mi pierd sentimentele pozitive)...
Revenind pe pamant, am considerat anumite discutii din ultimele zile ca fiind favorabile pentru a`mi raspunde la intrebarea 'De ce am facut asta incepand de anul trecut?', si astfel am ajuns la un echilibru psihic mai normal, si acum pot sa ma detasez mai usor nefiind nevoie sa fac fisa psihologica fiecarui 'nimeni', si sa traiesc prin sentimentele exprimate de el.
Exemplu: daca nu as fi luat autobuzul in ziua X, cel mai probabil era sa merg pe jos pana acasa, si daca mergeam pe jos pana acasa cel mai probabil era sa intarzii (cel mai banal exemplu, cel mai banal rezultat).
Primul 'daca' duce la derivate de ordin 1.
Al doilea 'daca' e derivat din primul si duce la derivate din derivate de ordin 1, adica la derivate de ordin 2! (am exprimat cea mai posibila actiune alternativa in ambele cazuri - cea probabila)
Si punandu`mi gandurile in ordine pe acest plan, si traind cu ideea ca 'Un sut in fund e doar in pas inainte', mereu am un fel al meu de a invata din greseli, privitor la modul de macinare de sine exprimat mai sus. Mai exact imi expun in fata ochilor situatia, o analizez si transpun actiunea facuta ca pe cea probabila (pentru ca, daca am facut`o, inseamna ca a avut cele mai multe sanse de a fi existat) gandindu`ma ca a avut un efect negativ si aducand continuu argumente cum ca nu a fost bine ce am facut, astfel punand`o in balanta cu una din actiunile pe care era posibil sa le fac, si aducandu`i celei din urma atuuri, pentru a`mi intra mai mult sau mai putin in subconstient si pentru ca data viitoare, cand are loc o situatie asemanatoare, sa ajung la un rezultat pozitiv corectandu`mi greseala din trecut...
Si intuneric se facu!
END!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai grija ce scrii...! :)