17.02

Iar scriu... Simt nevoia...
Sunt foarte folositoare cuvintele, chiar daca vorbesc mai mult pentru mine si, de fapt, cu mine.

Pentru ca a doare capul.
Pentru ca mereu ma doare capul.
Pentru ca nu pot vorbi oricand cu anumite persoane.
Pentru ca imi place sa vorbesc singur.
Pentru ca simt nevoia sa imi asculte cineva gandurile, chiar daca acel cineva sunt eu.
Pentru ca pot lua orice chip, si ca ascultator si ca vorbitor, si ma pot manifesta oricum in oricare dintre roluri fara ca celalalt sa se supere.
Pentru ca ma mint si cred ca nu cred ca imi dau seama de asta.
Si pentru ca pana la urma pot sa fiu eu fara sa`mi fie frica de ceea ce cred despre mine.
Majoritatea (majoritatea) oamenilor cu gandire destul de dezvoltata nu se gasesc in rutina vietii de zi cu zi, si dureaza ceva sa ne expunem toate trairile atunci cand dialogam, dar cel mai mult dureaza sa ni le amintim macar pe cele mai importante.
Nu mai e generala in care ii cunosteam perfect pe toti cei importanti, si unde aruncam injuraturi nesimtitorii si primeam de asemenea unele asemanatoare cu aceeasi bunavointa. Nu`mi mai pot permite sa fiu eu cel de anul trecut.
Poate ca nici nu terbuie, ca oricum lumea e intr`o schimbare continua si trebuie sa ma adaptez pastrand totusi nuanta aceea de 'eu' antica. Si bineinteles ca e normal sa`l schimba pe eu cel actual peste un an, de exemplu, pentru a patrunde in randul lumii si a deveni un om de rand cel putin din punctul de vedere al varstei. Si bineinteles ca apar si regrete si amintiri in acest proces, dar sunt de asemenea si schimbari pozitive pe care nu multi le vad, chit ca se regasesc frecvent in viata de zi cu zi. Eu, unul,  nu le prea vad, dar nici nu vreau macar sa incerc sa fac asta, caci e mai bine sa fiu necunoscator in privinta asta si sa ma bucur mai mult sau mai putin de rutina decat sa ma obsedeze faptul ca le efectuez constant.
Oricum se schimba la un moment dat, dar eu voi vorbi vesnic cu mine spre a ma analiza, chiar daca e totul in mintea mea, chit ca acesta este principalul lucru care ma obsedeaza.



17.02.2011
18:15


Si intuneric se facu!
END!!!

16.02

Pana la urma ce e cu orgoliul asta de baiat ca nu inteleg?

Ea: Aranjata, dichisita, cu cadoul in dinti.

El: Caterinca pe fata, caterinca pe la spate, ignoranta si degajare de orice tip de afectiune; in privat regreta si realizeaza ca da dovada de prea multa prostie facand asta.

Dar asa e el, si se bucura de cadoul primit pana la urma, insa trebuie sa fie un cineva atunci cand vorbeste cu tovarasii. Ma asteptam totusi sa fie alta viata de liceu, insa mai degraba as mai trai o data a 8`a in locul a 4 ani de 'distractie liceala'. Lumea are cu mult mai mult creier la liceu, e adevarat, si daca nu se cunosc doi nu se pivesc sau vorbesc mai mult de 'Ai si tu o tigara, te rog? Mersi...', insa pe atunci eram si eu un oarecare cu prieteni oarecare cu a jutorul carora imi cladeam caracterul si in jurul carora ma simteam perfect nemaicontand timpul si imprejurarile in care ne aflam. Nu se uita nimic pe atunci, glumele ramaneau aceleasi chiar devenind pe parcurs mai bune, mai imbunatatite, tentatiile ne faceau sa ne pierdem mintile pe moment sau pe perioade mai indelungate, asa am aflat ce`i gustul berii, ce`i chiulul si cum se trage dintr`o tigara, fiecare cu limita sa de bun simt.

Tipica vorba 'la gogosi'? Sau nu mai stiti, vechi colegi? Nici macar un ochi probabil nu va mai trece prin creatiile fostilor colegi...

O nu, mai ales baietii... Pe atunci nu exista orgoliu si nu te privea nimeni de sus, dar acum se adapteaza fiecare...

Dati`l fratilor in colo de orgoliu! M`am umilit mai ales in ochii mei de atatea ori calcandu`mi mandria, anume ca sunt baiat si trebuie sa fiu impunator, sa par eu mai barbat, dar pana la urma suntem toti o apa si`un pamant si as calca pe acest 'orgoliu universal' de ori de cate ori as avea ocazia pentru a spune ceva sincer in loc, ceva din inima, chiar daca inima e de gheata si poate da nastere doar lucrurilor reci, iar numai lucrurile reci o mai pot atinge. Lasati prostia la o parte si uitati`va in oglinda, analizati ce sunteti si ce aveti langa voi, pentru ca exista si fete care merita, si nu sunt intr`un numar mic. De ce le place baietilor in general sa inlocuiasca sinceritatea cu orgoliul? Deja majoritatea parerilor mele pentru tovarasii de acest fel s`au schimbat intr`unele mizere. Si ghiciti ce?

Majoritatea sunt la fel: caterinca, voie`buna, cate un 'haha' din compasiune pentru celalalt ca de, cat de proasta e gluma, prietenii tot prieteni sunt, dar caracterul trebuie format din timp pentru toate tipurile de oameni, caci altfel ajungeti ca intr`o postare anume de mai jos. Ajungeti cunoscuti doar mintind si ascunzand, pana se afla adevarul.

Oricum, voi stiti, am zis doar, si repet, imi voi calca cu drag pe orgoliu de fiecare data cand se iveste o sansa favorabila.

-Pe asta nu cred ca o va citi nimeni din fosta clasa.

-Pe asta nu cred ca o va citi vreun baiat.

-Pe asta o adaug cu dedicatie in topul listei 'Prostia nu te omoara, dar eu da!'.

Multumiri celor 2 persoane care m`au inspirat! 10x! 10x !!

(Nu El si Ea de la inceput, desigur.)

16.02.2011

01:55

Si intuneric se facu!

END!!!

09.02

Ce de persoane ciudate se gasesc in fiecare zi in locurile in care umblu, si, de asemenea, pe  drum.

In ora pe care o fac pana la scoala privesc fiecare persoana in parte pe care o vad si observ cat difera un om oarecare de altul. Fete fericite, triste, indurerate sau extaziate, in fiecare zi exista cel putin cateva zeci din fiecare in drumul meu. Chipurile sunt zambitoare, stresate, si placide, dar exista si multe cazuri in care vad golul acela din ochii respectivului si relizez ca e mort intr`un anume fel, dar se straduieste sa nu ajunga neinsufletit.
Totuk e prea simplu, unii privesc mereu in gol si nu au curajul sa ridice privirea spre a capta privirea altora, unii urca la fiecare statie pentru un ban, iar altii le dau, gandindu`se ‘Vai, saracii!’ in timp ce mai toata lumea stie ca ‘saracii’ isi scot cateva miloane de lei vechi lunar, chiar mai mult. Unii sunt energici, inspira voiosie si sunt remarcati de majoritate, care se uita foarte ciudat la ei, pe cand altii au de asemenea o fericire iesita din comun, insa chipul da de gol nebunia ce se gaseste in spatele sau. Oameni si oameni, tot felul de mentalitati, tot felul de rase si comportamente, dar toate de o simplitate incredibila. Dintr`o privire iti dai seama de starea omului dupa anumite evenimente recent intamplate, din coua cuvinte aflii de tip de om e cu adevarat, iar din cateva propozitii deja poti realiza daca a trecut prin multe sau nu.

In ora de intoarcere spre casa admir privelistile nocturne, eventual scriind sau motaind. Astfel imi dau seama ca mii de poze deosebite se pot face in diverse locuri obisnuite, doar privind locul umpic mai diferit!

Iar acum relizez, in ciuda soarelui de afara, cata inspiratie imi confera intunericul si monotonia rutinei la un loc, si cate chipuri ciudate imi dau idei si teme pentru noi compuneri, ori relatari scurte...

09.02.2011

13:17

Si intuneric se facu!
END!!!

08.02

Faina senzatia de revedere dupa in jur de o saptamana. Nu am simtit dorul nimanui nicio clipa, dar cand ne gaseam fata in fata nu am putut sa nu imi dau seama cat de mult mi`au lipsit anumite persoane (cu care am comunicat intre timp sau nu). Toata lumea era fericita, si chit ca prima ora din semestru a fost tocmai mate bucuria emanata se simtea peste tot si ii molipsea pe toti. Cat de dor mi`a fost sa aud apelativul 'Bec', sau 'Ai venit tu cu glumele tale proaste'. Ma bucur ca vorbind mai in gluma, mai in serios, ei sunt prietenii mei si m`au intampinat foarte (prea) primitor fata de cum ma asteptam.
Si totusi prea multa fericire se simtea oriunde mergeam. Cred ca si din cauza temperaturii mai ridicate ca de obicei, insa era totusi cam... mult prea multa, de nu putea fi captata prea usor in toata masa ei. Totul s`a petrecut repede, si parca nu am avut cum sa fac fata celorlalti totusi in bucuria lor ce se dezvolta treptat...
Nu am capacitatea asta, si nu pot sa fiu alaturi de ei privind totul atat de optimist, si sunt sigur ca nu am cum sa fiu fericit decat in reprize, stiind ca un gram de bucurie necesita 3-4 grame de tristete (ce se manifesta ulterior) sau mai mult, si totusi tanjesc sa iau o cantitate cat mai mare de fericire oarba, fericire de moment, ca sa prezint in exterior un chip cat mai primitor si binevoitor. Viata nu se contureaza pe baza acestui fapt totusi, ci pe baza sentimentelor de durata, pe baza atasarilor dintre oameni. Si dupa cum spuneam, ma bucur ca am asa prieteni, dar ma intreb daca, vorbind cu oricine, fac un bine comunicand cu toti inspre a le arata ca sunt si ei oameni, oricat de exclusi or fi. Si intrebandu`ma asta ma intristez realizand ca nu are absolut niciun rost sa continui in a vorbi cu ei caci de fiecare data ma mira in ultimul hal felul in care dau dovada de o gandire prea redusa saracii de ei, atat de redusa incat mi se accentueaza durerea de cap (adica lol, totusi! - e grav).
Si de aici rezulta o alta intrebare, anume 'Oare fac bine vorbind cu absolut oricine am ocazia?'.
Suna ciudat ??
-> Pura rautate? Orgoliu? Ma gandesc numai la mine?
Nu

Poate o doza mica din fiecare dar nu ele sunt cauza principala. Ci pur si simplu unii nu merita, nu sunt facuti sa aiba prieteni daca nu realizeaza ca felul lor de a fi ii face pe ceilalti sa`i ignore, chiar si fara sa isi dea seama, deoarece in general intra in subconstient mai inainte de a realiza cat de respingatori sunt. A sunat a rautate, stiu, dar nu pot schimba acest mod de a privi, si singura parte negativa pe care o vad din acest punct de vedere este ca nu am cum sa nu vorbesc cu respectivii macar din compasiune, cand ii vad luati la misto inchid ochii si`mi zic ‘Nu ai vazut ca fac misto, nu ai auzit nimic, PLEACA!’ insa nu am cum, deschid ochii si prezint un subiect placut ca sa nu se simta prost, din mila, chit ca realizez ca IQ`ul lor il beleste grav pe al meu in momentul respectiv (ha, nu ma laud, vorbesc despre oamenii cu adevarat prosti, omisi de soarta).

Dar exista si persoane care merita! Si care sunt  in numar ridicat, insa fiecare isi alege prietenii si pana la uirma nu toti iti pot fi prieteni, cat de perfecti ar fi ei.
Si intr`adevar merita sa vorbesti cu ei si invers, importanta e ideea aia, ‘nu judeca la prima vedere’!

Si desigur fetele mai depsebite pe care le cunosc sunt mai toate suferinde din pricina unui baiat, dar e de admirat felul in care privesc  aceasta problema. Se considera –censored- sau –censored- si nu numai, si asta dovedeste devotamentul respectivei pentru a`si mentine sentimentele din scurt (adica sentimentele adevarate, sincere), caci nu se obisnuiesc cu ideea, s.a..

De baieti zic 2-3 cuvinte, caci mai niciun baiat nu isi calca pe orgoliu pentru ‘... o fata :|’.

Dar e clar ca daca citesti aceste randuri esti diferit/-a. De ce? Pentru ca:

1.       Ai rabdare si nervi mai mult sau mai putini tari;

2.       Ai o curiozitate specifica;

3.       Esti nebun/-a daca ai citit cu adevarat aberatiile relatate mai sus =)

Si multe altele.

Zambesti? Zambeste! Maine va fi mai rau! :P

08.02.2011

01:07

Si intuneric se facu!
END!!!

Valentinele

 Ziua de astazi este in general una prielnica tuturor tinerilor, fiecare se gandeste unde sa scoata pe tovaras/-a, fiecare priveste asta ca pe o aprofundare a sentimentelor. Bucuria ii cuprinde pe toti si numeroase evenimente  sunt organizate special pentru a oferi cuplurilor prilejul de a se bucura de compania celuilalt.

Astazi trebuie sa se vada neaparat El si Ea, astazi daca nu da niciunul niciun semn este o lipsa evidenta de respect in privinta celuilalt.

Azi se fac numeroase declaratii neasteptate si tulburatoare, sau e posibil ca numerosi ochi sa te urmareasca  si sa`i schimbe orientarea cand realizezi ca se uita la tine.

Cel mai rostite cuvinte in ziua de Dragobete sunt  ‘dragoste’ si ‘iubire’. Dar pana la urma de ce tocmai azi? Fiecare zi e la fel, in fiecare zi poate fi atmosfera de 14 februarie daca stai sa analizezi...

Eu totusi inca mai crap putin cate putin printre sperante.

Si intuneric se facu!
END!!!

Zau?! Iar??

Intunericul din camera ma innebuneste si lumina palpainda a ecranului calculatorului nu imi da pace cand tin ochii inchisi. Mor de somn iar melancolia profita de scuza gasita de mine in privinta somnului ca se manifeste in liniste...
Asta de parca nu mi`ar fi mult mai bine in starea aceasta !!
Of ... E prea trista atmosfera si ma roade lipsa prezentei altcuiva in zona. Singur, cu melancolia sporita, fara chef de viata...
Nici nu stiu ce vreau. Ma bate tentatia... hmm, nu.
Ma bate inaginatia... dar n`are sanse...
Ma bat gandurile cu declaratii ciudate, si nu inteleg de ce si ce ar trebui sa semnifice. Nu inteleg de altfel nici de ce ma gandesc la asta de ceva timp si ma bat melodii alde 'Cele doua cuvinte' (Taxi) sau 'I`m yours' (Jason Mraz), si eventual 'Only Time' (Enya) in ciuda negasirii unei destinatii pentru gandurile mele, ca sa stiu ca macar dezvolta o speranta.
Si totusi imi aminteste amarul de timpul pierdut printresperante si rabdari, si observand gandurile mele screme un 'Zau?!' de o tonalitate foarte grava, urmat de un 'Iar??' sarcastic.
Realitatea totusi asta e, si pana la urma majoritatea celor mai O.o freak (asa ca mine) probabil au trait asta si observa ca rabdarea si sperantele chiar te baga in mormant...
2 luni degeaba? Mi se pare bataie de joc domnisoara, puteai sa fii limpede de la inceput si fara sa gasesti scuze cand te apuca plictiseala. Dar asta e, unora le place sa aiba pe cineva care sa`i zgarmane in fund pana nu le mai mananca, si cauta pe urmatorul.
Trai`ti`ar linguseala, nu?
Dar, foarte frumos, recunosc, am crezut tot si nu a intrat absolut nimic la cutia cu banuieli, dar mai ales cu 'Eu? Chiar ma crezi asa, nu?' stergeai tot, atunci cand incapatanarea mea dadea sa intuiasca ceva. Ce voce, ce istetime, si ce prost pot fi, vai, cele 3 constituie echipa de vis! Noroc ca nu vei citi vreodata randurile astea, ca oricate cuvinte si impulsuri imi strabat mintea acum nu vreau sa te atinga, stii?
Nu o sa doresc niciodata cu adevarat rau cunoscutilor oricat de infect m`ar face respectivul sa ma simt.
Continui cu incapatanarea... 
Am schimbat toata relatarea, de la romantismul de la inceput am ajuns la niste idei incredibil de ciudate si abstracte, si totusi nu realizez de ce am ruinat toata confesiunea cu invocarea asta...




09.02.2011
23:45



Si intuneric se facu!
END!!!

18.01

 Nu vreau sa mai tremur. Nu vreau sa`mi mai privesc mainile si sa ma sperii ca o iau razna. Ca ce se intampla toate astea? Totul ar trebui sa aiba o logica, sa se intample cu un rost.

Unde e rostul atunci cand un copil moare la nastere? Parintii invata sa foloseasca baloane, da, uite o invatatura, insa acea viata a crapat! S`a dus! Nu a apucat sa deschida un ochi, nu a vazut frumusetea mamei si chipul tatalui, pe care sunt intiparite cele mai mari emotii in acele momente.
S`a dus! E mort! Rece! Nu ii mai bate inima! Nu mai simte, nu mai misca, e inert. A crapat!!

Unde e logica? Nu e.

Nu multe au logica in lumea asta. Ne bate logica, si invatam ca robotii toata viata in loc sa ne dezvoltam creierul pentru alte lucruri mai complexe.
Vreau sa pot vedea, si consider ca asta ar vrea fiecare om. Vedere, zis in ideea de viziune. Cu totii tanjesc sa vada cu adevarat, sa simta, sa auda. Organele respective percep foarte multe lucruri, doar ca trebuie creierul sa le adapteze pentru ce poate el. Unii se nasc asa, unii le dobandesc, cel mai ciudat este atunci cand organele raman la fel ca cele ale majoritatii in ciuda puterilor sale mentale si il limiteaza pe respectiv.

Tremur din cauza unei dereglari psihice, probabil. Sunt in randul prostimii, maine pot sa mor si sa nu aiba niciun sens.

O avea pentru ceilalti? Dar pentru mine??
O fi corpul cauza gandirii mele... Se 'transforma' cred, de am asemenea iesiri controlabile pana la un punct. Se manifesta ca atare, si nu stiu cand nu le mai pot face fata. E ceva cu tot ce ne inconjoara si care schimba pe toti. Lumea devine din ce in ce mai pesimista si trista, insa nu sunt multi cei care gandesc la rece. Generatia zilelor noastre se duce de rapa.

Ce se intampla cu noi?

Nu mai sunt multi care traiesc cu adevarat, realisti, sau cum vreti sa le spuneti. Nu mai existasinceritate. Nu mai exista constiinta. Nu mai exista prea multe in gandirea oamenilor de rand. Ne infunda mintea mass`media cu violenta si sete de bani. Asta nu e viata, sa priveasca cateva milioane de oameni cum i s`a sculat unuia si si`a masacrat familia si toti vecinii cu care luau cina in momentul respectiv! E aberant! Prea sadic! Da` place lumii, asta e viata din ziua de azi.
Violenta... pff, ce mai e acum violenta? Problema generatiei din ziua de azi e violenta virtuala gratuita. Violenta virtuala si grafica fiecarei aplicatii fac moartea sa para o joaca, de aceea ajung unii oameni in stare sa faca multe, parerea mea. Redevenim primitivii care am fost odata, si chiar cred ca cel care a gandit filmul Idiocracy a fost foarte inspirat si realist nascocind o astfel de idee.

'Trateaza`te dupa noile tehnici ale evului mediu'...

Ah, genial Spike :X

18.01.2011

21:18

Si intuneric se facu! 

END!!!

23.01

 Cuvintele limiteaza prea mult, iar explicatii sunt tot mai greu de dat...

'...'Mai ciudat e daca simti cu adevarat asta...'

:-)

Corect, daca privesti obiectiv te infricosezi de imaginatia bolnava fara limite pe care o are respectivul, va zic din proprie experienta. Dar, privind subiectiv, exprim o foarte mare cantitate din mentalitatea omului de rand, parte care probabil nu e la fel peste tot. Cum, de exemplu, la mine se manifesta prin dorinta de a scrie si tremurat, la altii se manifesta altfel, mai grav sau nu, sau deloc. Pentru ca pana la urma creierul este capabil de orice, si in creatiile sale se gaseste orice, dar la fiecare este personalizat. Fiecare vede altfel, fiecare aude si simte altceva, fiecare are idei, si nu exista minti care sa gandeasca la fel, dar toti pot percepe aceleasi lucruri totusi. Unii sunt preoti si se inchina Bibliei, altii pot fi criminali cu sange rece. Unii sunt nascuti pentru a conduce, pentru a vorbi in numele tuturor, dand dovada de bunatate, s.a.. Iar altii... altii sunt pur si simplu rai. Asa s`au nascut si nici moartea nu ii poate opri. Toti oamenii percep aceleasi lucruri, insa unii mai mult, iar altii mai putin, iar acestia din urma refuza sa creada ca sunt capabili in strafunduri sa vada ce pot vedea primii, deoarece cred ca e inuman.

23.01.2011

09:53

Si intuneric se facu! 

END!!!