Iar ma invaluie intunericul si ma las cuprins de val...
Pentru ca intunericul este felul meu de a zambi, prin el ma simt om, simt ca totul se poate intampla, prin el ma manifest si datorita lui trec peste fiecare zi, asteptand apusul soarelui spre a ma retrage pe balcon savurand tigarea cumparata sau confiscata care ma ajuta seara sa stau in pat normal.
Mi'as dori sa pot sa cutreier strazile dand la pedale in intuneric, in lipsa traficului si a grijilor care m'ar putea retine acasa, in lipsa telefonului si a parerilor parintesti care ma povatuiesc ca 'in intuneric se ascund cele mai oribile creaturi'! Ce sanse sunt sa se iveasca un batran tocmai la ora la care sunt eu in locul respectiv mort de beat care sa'mi dea cu sticla in cap (sa si nimereasca) si sa ma omoare pe strada fara niciun complex? De acord, parintele ajunge cu gandul la toate nenorocirile care s'ar putea intampla copilului, ce e drept, dar asta ar fi din lipsa de incredere, parerea mea.
De exemplu toti tinerii din ziua de azi prefera sa se distreze noaptea. In cel mai rau caz, daca au o bere si o tigara, sa stea pe bordura in fata blocului, sau 'la colt', in fata la X, etc. Si tot e placut! Sa stai, sa vorbesti cu colegul de conversatie pe care abia il vezi in lumina palpainda a felinarului, totul intr'o liniste foarte placuta si crescand imunitatea fata de fobiile intunericului pe zi (seara) ce trece.
Ca apare un mos beat care traverseaza strada abia stiind ca e treaz, nu il vad sa se gandeasca el sa se ia de cei trei (sau chiar doi) tipi care se afla pe o masina barfind, cat timp nu ii cunoaste, nu ii vede, nu stie ce 'unelte' pot avea la ei si de ce sunt in stare, si nu poate tine ochii pe un punct fix mai mult de o secunda...
Intunericul e un refugiu, o refulare si un raspuns pentru toate intrebarile. Creierul meu functioneaza mai bine pe inserat, in eventualul sunet de greieri, decat pe tot parcursul zilei!
Si cu siguranta i se pot atribui mult mai multe atribute care incep cu 'r', si asta numai pentru ca am facut referire la aceste cuvinte (repaos, relaxare, renastere, revenire, etc.), pentru ca, de altfel, se pot gasi o multitudine de alte cuvinte care sa defineasca placerea de a sta intr'un intuneric relativ, si nu absolut, dar am pus punctul pe 'r'.
Din intuneric se nasc cele mai profunde vise si cosmaruri, defecte ale constiintei si sentimente nemaiintalnite, din intuneric se face viata, si in intuneric dispare in timp ce strabate mult mai multe poteci intunecate decat oricare alte poteci laolalta. Cinste si dragoste, tradare si ura, melancolie, dor, frica, durere, toate se nasc si aprofundeaza in intuneric, tragandu'l pe respectiv dupa ele...
Intunericul constituie universul meu.
00:00
09.08.2011
Si intuneric se facu!
END!!!
