01.07

E prima oara in ultimul timp cand parca simt ca imi e dor de vechea rutina...
Parca scoala nu mai e ceva atat de grav precum credeam intr'o vreme.
Si parca totusi nu imi arde total de asta. E doar un simtamant in strafunduri, cu toate ca as vrea sa imi fie dor si chiar daca tot incerc sa ma gandesc mai des la anumite persoane cu care frecvent vorbesc in speranta ca o sa imi fie cu adevarat dor de acestea, insa cuvintele (mai ales cele scrise) nu ma afecteaza cu nimic.
Cel mai evident este ca vreau sa inceteze cu totii pentru a ma lasa cufundat de rutina actuala, chit ca s'a modificat (total) de nici macar doua saptamani. Vreau sa ies in fiecare zi la tigarica ascunsa in spatele dulapului, la vedere, cu greu cumparata in asemenea imprejurimi, tigarica cu cafea de dimineata, iar dimineata care mai degraba e pranz deoarece ora 11 (sau 12) nu pare a fi o ora asa normala de trezire.
Apoi sa'i astept pe parinti care in pauza de pranz vin sa stea cu noi o juma' de ora, dupa sa trecem pe la iepuri si sa vedem daca tine cu adevarat cusca abia facuta, urmand ca pe la un 7 sa mergem 'pe sosea' in ideea ca varu'mio sa isi vada prietena suparacioasa iar eu sa stau deoparte, schimband din cand in cand cateva cuvinte cu X sau Y si sperand ca poate aceasta alta 'ea' va inceta cu privirile ciudate si ciudat de deosebite care au rol doar sa ademeneasca (punct).
Iar in final un film bun merita urmarit pana la la un 1 - 1 juma' ca apoi sa mai stau o jumatate de ora intrebandu'mi melancolia in ce stare mai e...
Simplu, totul e calculat si nici ca ar merge mai bine. Dar simt remuscari ca nu imi pasa cand primesc cate un mesaj cu 'Wow, abia asteptam sa revii la bucale sa ne vedem cu totiiii!', dar remuscarile se datoreaza in primul rand ignorantei mele de a raspunde expresiv si cu aceeasi tonalitate data acestor cuvinte.
Imi doresc multe lucruri, insa stiu ca cel putin majoritatea lucrurilor dintr'o lista de dorinte nu se indeplinesc, asa ca stiind ca... daca as pune ignoranta prima de pe lista lucrurilor pe care mi le doresc ar trebui sa scap de ea, corect?

01:51
01.07.2011


Si intuneric se facu!
END!!!

De prin arhiva - note

Nu'mi amintesc daca am simtit cu adevarat asta pentru cineva, dar se pare ca acuma simt si e tot ce conteaza. Esti altfel, foarte ciudata (bineinteles, in sensul pozitiv), esti naturala si cu o rezistenta foarte mare. Am observat de la inceput asta si a fost primul lucru pe care l'am admirat la tine. Incapatanarea ta se imbina foarte usor cu modestia si sarcasmul, si probabil din cauza asta ii scoti din sarite pe toti. Eu am rabdare, si cand ai spus ca ai nevoie de timp am inteles. Probabil par toate mult prea coplesitoare in acest moment pentru tine.
Rabdare voi avea mereu, nu conteaza cat o sa tina perioada, atata timp cat tu esti bine. Nu vreau sa vad cum o sa fie peste un an fara tine, si chit ca spunand asta am facut primul pas spre a'mi imagina, nu o voi face iar, imi voi controla imaginatia pentru ca nu vreau sa'mi imaginez o lume fara tine.

In primul rand pentru ca mi'am dat seama de ceva. Dupa cum am spus si la inceputul mesajului, acum simt, si imi dau seama cum e.
Esti prima careia i'am spus ca o i*****. Poate nu inseamna asa mult asta, dar pentru mine unul e ceva totusi :D
Si cand zic ca sper sa fii si ultima careia ii spun asta ma refer la faptul ca vreau sa iti tot zic asta cel putin cateva zeci de ani.
""Esti prea buna ca sa mori!"" :-)
Te rog sa te mai gandesti la viitorul tau, caci pana la urma ce s'a ivit nu e o sansa, ci o problema grava, dar trecatoare!
Te i*****!
(mesaj scris in 58 min!)


Am preferat cenzura in locul unui anumit cuvant. A trecut vremea lui, that's the point...


Si intuneric se facu!
END!!!