Pur si simplu nu am chef.
Vreau sa ascult o melodie, si nu`mi pot da seama care ar fi aceasta.
Vreau sa zambesc, vreau sa ma bucur de moment, vreau sa nu mai am starea asta, si chiar nu am cum.
E ciudat, imi e dor subit de multe lucruri, si regret ca am facut multe alte lucruri. Vreau sa incerc sa cer iertare multor persoane, sau sa vorbesc normal cu ele, si nu pot, nu gasesc rostul insa nici nu vreau asta cu adevarat. Daca intr`adevar doream asta, o faceam cu ceva timp in urma
E una din starile alea in care consider ca sunt sub orice critica, ca nu exista consolare si nici persoane care sa incerce sa ma ajute. Si chiar cred ca nu exista.
Nici nu vreau sa existe.
In acest moment, nu vreau sa existe nimeni, nimic, si sunt foarte curios daca dimineata la 4 e cu adevarat sfarsitul lumii. Sunt foarte curios si abia astept sa se termine totul. Sa se incheie.
Mort, caput... etc...
Ce poate face un om sa zambeasca? Un alt zambet, desigur. O vorba sincera, un 'Tu chiar existi, esti adevarat', si sa stiu ca nu este doar in mintea mea.
Pentru ca nu stiu exact daca totul e in mintea mea.
Universul este compus din nimic. Universul exista oriunde, asadar mintea fiecaruia este un univers, (logic) nelimitat. Mintea mea este un nimic, si totusi este un univers al dracu` de complex caruia incerc sa ii gasesc imitele... Si asta, pentru ca pur si simplu nu are limite!
'Caut frumosul in tot ce`i urat' (Cheloo) si cu siguranta exista, si ori'ce lucru prost al meu e la fel de bun ca al tau' (Spike).
Imi e dor de cipele hidoase in care stateam cu fostii colegi si nu stiam ce sa zicem, sau de clipele in care stateam cu S. si taceam stiind ca stricam tot farmecul daca vorbim, si toate acestea fiindca pur si simplu au existat, ca au facut parte din trecut si ca au fost candva 'prezentul'.
Trebuie sa ne bucuram de moment, stii? Ce moment frumos este cel actual? Niciunul. Asa cum nici un moment nu e frumos deloc, dar exista. Frumosul il vedem din cauza avantajelor, dar problema este ca exista si dezavantaje. Avantaje pentru viitorul nostru, dezavantaje de asemenea, pentru viitoarea noastra lume perceputa de noi ca 'idea', insa care e compusa numai si numai din material...
Vreau, imi doresc, si sper sa ajung pe urmele mamei. Sa traiesc mai multe vieti, pentru a strabate diferite niveluri de dezvoltare spirituala, pentru a sti ca exista viata dupa moarte si ca nu exista PUNCT, dupa moarte (moarte si atat, crapam degeaba).
'Nu traim degeaba, dupa ce murim lasam in spate ceva'... si noi?! Noi ce facem dupa ce murim? Toata viata ajutam la dezvoltarea omenirii, insa fiecare mentalitate are o foarte mare doza de egoism, asa ca de ce sa nu existe si aici? Nu vreau sa ajut la dezvoltarea omenirii, vreau sa fac in viata numai ce`mi place, si o sa omor cate persoane pot doar ca sa ma simt bine, pentru ca dupa nu o sa mai stiu nimic. Ce ma intereseaza pe mine de majoritate, de viitor, de oricine, atata timp cat acestor lucruri nu le pasa de mine? Asta inseamna reciprocitate. Asta inseamna sa traiesti, sa stii ca existi, anume sa faci ce vrei fara sa iti fie teama de urmari. Chiar daca peste o suta de ani generatiile care vor urma dupa mine vor suferi din cauza a ceea ce am facut, macar nu am facut`o degeaba. Am trait in adevaratul sens al cuvantului. Ce imi pasa mie de viitor atata timp cat exista prezent si trebuie sa profit de situatie?
Normalitatea nu este comuna. Normalitatea este perceputa diferit de fiecare, asadar fiecare e normal in felul sau. Cu ce e mai anormal cel mai mare criminal comparativ cu pocaitii de la manastire? Ce vina are el ca s`a nascut dereglat?
E bagat in parnaie, chiar daca isi da seama ca putea face atceva satisfacator pentru sine in loc. Omul se schimba intr`o clipa, gandirea se adapteaza, si se rectifica si o ia pe 'calea normala', insa acest lucru nu se vede... Acest lucru este frumos, dar cum lumea nu mai e strans legata de sentimente si de lumea spirituala, nu poate vedea acest lucru.
Acest criminal este fiecare dintre noi. Eu sunt in fiecare dintre noi, asa cum si fiecare dintre noi se gaseste intr`o doza in ceilalti, dar putin diferit. Dar daca nu am facut asta, si am facut 'lucruri bune' in loc nu inseamna ca nu sunt el, pentru ca la el normalitatea in momentul respectiv in asta consta.
Nu conteaza ce fac, deoarece ceilalti se schimba numai cum vreau eu, caci apartin universului meu.
Oricum murim.....
Si intuneric se facu!
END!!!
