Ma coplesesc din nou toate cele in acest moment, in primul rand rutina, si din aceasta cauza sper ca refugiul meu sa fie in cel mai intunecat colt al camerei.
Problema este ca si asa tot o sa ma vada cel ce ma acompaniaza cu prezenta.
Norocul este, totusi, ca acest cineva doarme.
Totul devine insuportabil si a trecut abia o saptamana, asa ca prefer sa profit de ocazie si sa stau cat mai mult timp treaz stiind ca acesta este timpul petrecut in afara programului deja facut. Nu de mine.
Din alt punct de vedere, o parte buna mai e ca sunt acasa, si ca nu mi se pot scoate ochii in asa hal ca in partea cealalta...
E prea frumos acum. E cel mai frumos moment din ultimul timp. Ma doare capul relativ tare dar intr'un mod placut, lumina lunii intra in camera printre jaluzelele pe jumatate trase, iar sforaitul usor din camera ma face sa ma simt in sfarsit liber...!
Ma relaxez, privind tavanul, intind mainile si picioarele simetric prin pat fara sa le incordez, pentru a nu se misca deloc, inchid ochii, dar ii intre deschid foarte putin odata la cateva secunde si inspir adanc...
Amortesc...
Nu'mi mai simt degetele, mainile, picioarele...
Nu imi mai simt corpul...
Simt in final o durere deasupra patului in partea dreapta, semn ca mana mea s'a relaxat mai mult decat trebuia si ca ar fi mai bine sa nu incerc s'o misc pentru a nu accentua durerea. Ma relaxez din nou, inchizand ochii obositi, si las corpul in spate. Chit ca aparent sunt la o distanta foarte mica fata de trup in acest moment, aceasta pare atat de mica din cauza refuzului de a crede ca de fapt strabat nu numai aer si praf, ci si alte lucruri de neinteles...
Si intuneric se facu!
END!!!
luni, 25 aprilie 2011
joi, 14 aprilie 2011
Parerea mea...!
Nu am mai scris de mult si nici nu prea mai am chef... Ma bucura acest fapt si nu cred ca voi scrie prea curand... Nu are rost! Prefer sa scriu la poveste, si atat. Voi posta in curand linkul unde puteti citi 'Radacina Viselor', si sper sa va placa. Va mai dura ceva, deoarece in acest moment este neterminata, si tinand cont de faptul ca yo o sa fac varianta beta... lenea'i mare...
Si intuneric se facu!
END!!!
Si intuneric se facu!
END!!!
Ce vreau cu adevarat??
Vreau sa te strang in brate pt ultima data.
Vreau sa'ti simt atat vibratia corpului, cat si caldura acestuia.
Vreau sa te privesc in ochi, si sa pot rezista privirii tale rebele.
Vreau sa imi zambesti in timp ce o multitudine de soapte te invaluie in mod placut.
Vreau sa iti tin mainile intr'ale mele, si sa admir gingasia degetelor tale fara sa ma mai intrebi de ce fac asta.
Vreau sa ne bucuram amandoi de apusul soarelui de mai, in timp ce valurile ne ating din cand in cand picioarele.
Vreau sa admit, simtindu'te aproape, ca una dintre cele mai mari placeri este sa ma bucur de prezenta ta in tacere.
Vreau sa stam in acest fel o vesnicie, ingandurati si zambitori.
Vreau sa te smulgi din mana mea, in final, cu o ura extrem de ridicata.
Vreau sa iti vad privirea schimbata radical din expresia aceea extaziata.
Vreau sa te ridici si sa imi arunci in fata cuvinte dure si ofensatoare.
Vreau sa te admir de pe mal cum te duci in cabana si iesi o clipa mai tarziu pregatita de plecare.
Vreau sa simt cele din urma cuvinte ca fiind cu adevarat punctul final, iar sarutul tau amar de adio ca un ultim gest in aceasta relatie.
Vreau sa te intorci, fara sa pot sa zic nimic, si sa pornesti la drum cu geanta in spate, grabind treptat pasul.
Vreau sa imi pierd mintile in timp ce distanta dintre noi se mareste, tinzand spre infinit.
Vreau ca privirea mea sa ramana vesnic orientata spre punctul in care te'am vazut ultima data, tot sperand sa te intorci.
Vreau sa stiu ca ai plecat in sfarsit pt totdeauna si ca nu iti vei schimba vreodata gandul.
Vreau sa se intample cu adevarat toate astea pt a sti ca am petrecut si ne'am bucurat cu adevarat pret de cateva clipe de prezenta celuilalt.
Chiar si atat, e de ajuns...
14.03.2011
00:39
Si intuneric se facu!
END!!!
Vreau sa'ti simt atat vibratia corpului, cat si caldura acestuia.
Vreau sa te privesc in ochi, si sa pot rezista privirii tale rebele.
Vreau sa imi zambesti in timp ce o multitudine de soapte te invaluie in mod placut.
Vreau sa iti tin mainile intr'ale mele, si sa admir gingasia degetelor tale fara sa ma mai intrebi de ce fac asta.
Vreau sa ne bucuram amandoi de apusul soarelui de mai, in timp ce valurile ne ating din cand in cand picioarele.
Vreau sa admit, simtindu'te aproape, ca una dintre cele mai mari placeri este sa ma bucur de prezenta ta in tacere.
Vreau sa stam in acest fel o vesnicie, ingandurati si zambitori.
Vreau sa te smulgi din mana mea, in final, cu o ura extrem de ridicata.
Vreau sa iti vad privirea schimbata radical din expresia aceea extaziata.
Vreau sa te ridici si sa imi arunci in fata cuvinte dure si ofensatoare.
Vreau sa te admir de pe mal cum te duci in cabana si iesi o clipa mai tarziu pregatita de plecare.
Vreau sa simt cele din urma cuvinte ca fiind cu adevarat punctul final, iar sarutul tau amar de adio ca un ultim gest in aceasta relatie.
Vreau sa te intorci, fara sa pot sa zic nimic, si sa pornesti la drum cu geanta in spate, grabind treptat pasul.
Vreau sa imi pierd mintile in timp ce distanta dintre noi se mareste, tinzand spre infinit.
Vreau ca privirea mea sa ramana vesnic orientata spre punctul in care te'am vazut ultima data, tot sperand sa te intorci.
Vreau sa stiu ca ai plecat in sfarsit pt totdeauna si ca nu iti vei schimba vreodata gandul.
Vreau sa se intample cu adevarat toate astea pt a sti ca am petrecut si ne'am bucurat cu adevarat pret de cateva clipe de prezenta celuilalt.
Chiar si atat, e de ajuns...
14.03.2011
00:39
Si intuneric se facu!
END!!!
11.03
Deschid ochii si privesc monstruosul rezultat al mintii mele bolnave. Cat de neatenti sunt oamenii...
-Nu mai plange! Nu mai geme! Simt totul asa cum o faci si tu. Doare? Doare, dar asta dezvolta imunitatea.
Intrebare retorica, imi dau singur raspuns. Asa am ajuns? Sa imi placa asa ceva?
-Zambeste...!
Zic, in linistea ce ne inconjoara.
-Zambeste !!
Un geamat se conforma, in timp ce cutitul trecea prin dreptul scotch'ului, in spatele cui doua buze tindeau sa zbiere.
-Nu trebuie sa mori suparata. Sunt alaturi de tine, am simtit mereu ce ai simtit si tu, nu trebuie sa iti faci griji...
Sunt una cu tine. Doua suflete pereche, credeam ca asa ceva nu exista! Ridic cutitul, asteptand sa simt in final teama aceea adevarata pe care teoretic o impartaseam de fiecare data.
-Plecam in acelasi timp, bine? Am facut totul impreuna si nu va schimba moartea asta!
Satul de intrebarile retorice la care nu as fi avut cum sa primesc raspuns oricum, infig cutitul in ceafa, observand intr'un final ca da, chiar impartaseam unul altuia absolut tot ce simteam. Ceafa mea se porni sa se desfaca in aproximativ acelasi timp, sangele umpland camera din doua parti.
-Suflete pereche...
Am zis intr'un final, cazand pe spate in timp ce mintea mea incepea sa ameteasca.
-Daca nu mor eu, nu o sa mori nici tu...
Realizand ca eram in sfarsit impreuna, si la bine si la rau, am facut un ultimul gest pe care il puteam face, murind fericit si, tipic, cu zambetul pe buze...
11.03.2011
16:01
Si intuneric se facu!
END!!!
-Nu mai plange! Nu mai geme! Simt totul asa cum o faci si tu. Doare? Doare, dar asta dezvolta imunitatea.
Intrebare retorica, imi dau singur raspuns. Asa am ajuns? Sa imi placa asa ceva?
-Zambeste...!
Zic, in linistea ce ne inconjoara.
-Zambeste !!
Un geamat se conforma, in timp ce cutitul trecea prin dreptul scotch'ului, in spatele cui doua buze tindeau sa zbiere.
-Nu trebuie sa mori suparata. Sunt alaturi de tine, am simtit mereu ce ai simtit si tu, nu trebuie sa iti faci griji...
Sunt una cu tine. Doua suflete pereche, credeam ca asa ceva nu exista! Ridic cutitul, asteptand sa simt in final teama aceea adevarata pe care teoretic o impartaseam de fiecare data.
-Plecam in acelasi timp, bine? Am facut totul impreuna si nu va schimba moartea asta!
Satul de intrebarile retorice la care nu as fi avut cum sa primesc raspuns oricum, infig cutitul in ceafa, observand intr'un final ca da, chiar impartaseam unul altuia absolut tot ce simteam. Ceafa mea se porni sa se desfaca in aproximativ acelasi timp, sangele umpland camera din doua parti.
-Suflete pereche...
Am zis intr'un final, cazand pe spate in timp ce mintea mea incepea sa ameteasca.
-Daca nu mor eu, nu o sa mori nici tu...
Realizand ca eram in sfarsit impreuna, si la bine si la rau, am facut un ultimul gest pe care il puteam face, murind fericit si, tipic, cu zambetul pe buze...
11.03.2011
16:01
Si intuneric se facu!
END!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)