17.10

Tremurand in ceata adancului meu, zambind ciudat cu ochii atintiti asupra unui punct, privind in gol, astept ca bolnava creatie a mintii mele sa ia forma. Oare cum se va manifesta de data asta?
Gerul ma copleseste, durerea imi macina constant si evident creierul, iar eu nu vreau sa incerc sa fac fata...
Cum ar fi ca psihicul meu sa poata actiona la un procentaj mai mare si sa poata percepe macar 'vocile'?
Dintotdeauna m`a amuzat expresia 'Prietenii mei nu sunt imaginari, doar ca nu`i vedeti voi.'. Analizand aceasta afirmatie, de ce nu poate fi adevarata? Nu ma refer la aurolacii care se bataiein fata si in spate in tramvaie pt un ban, sau la oamenii marcati dupa anumite evenimente care i`au ucis (psihic), nu ma refer nici la cei posedati. E cu totul altceva...
Inainte de a continua cu asta, as vrea sa va spun 2`3 cuvinte despre idolul nostru, al crestinilor, Dumnezeu. Daca`mi dati voie sa`i spui 'idol', foarte bine, daca nu nici ca`mi pasa, caci sunt ideile mele relatate aici. Ce este de fapt Dzeu, daca nu un idol, stiind ca .....?
ÍDOL, idoli, s. m. Divinitate păgână; (concr.) chip, figură, statuie reprezentând o asemenea divinitate și constituind, în religiile politeiste, obiecte de cult religios. ♦ Fig. Ființă sau lucru care reprezintă obiectul unui cult sau al unei mari iubiri. – Din sl. idolŭ.
Ca in fiecare mitologie, exista zei care explica lucrurile pe care oamenii nu le pot intelege, pt ca nu cunosc multe si cauta explicatiile astea in zei, asa ca intrebarile la care nu stim sa raspundem se rezolva zicand, in cazul nostru, 'Dumnezeu'.
Sa o luam altfel, ce/cine/cum este Dzeu?? Daca intrebi pe cineva cu opinie proprie finisata iti poate explica religia ca si cum ar avea totala dreptate, si aduce o multitudine de evenimente in sustinerea parerii sale, evenimente la care a participat sau nu.
Cea mai plauzibila, totusi, mi se pare a tatei, si el si`a format`o cu ajutorul mai multor intamplari in principal din viata lui. Exemplul lui concret in legatura cu asta a stat alaturi de el in jur de 10 ani, pana aproximativ acum 10 ani, pana cand un accident tragic a curmat aceasta rutina superioara dpdv al oricarui aspect ce priveste legatura unui cuplu.
Ipoteza lui sustine ca Dzeul din 'ziua de astazi' este o 'masa' spirituala la care au acces toate sufletele, si prin care acestea pot 'intra in intimitatea' celorlalte spirite. Aceasta masa supranaturala confera orice informatie cititorilor ei, prin intermediul tuturor celorlalte spirite. Caci asta sunt spiritele, si se hranesc cu informatie. Toate sunt atotcunoscatoare si atotputernice, dar trupul limiteaza aceste abilitati si le modifica in functie de structura sa in primul rand cerebrala, si probabil din cauza lui sunt si exceptii de suflete care nu revin la forma lor initiala. Principala idee este ca poti face absolut orice vrei in/din lumea asta, dar atata timp cat creierul este destul de dezvoltat in aceasta privinta si iti permite perceperea legaturii aceleia anume, caci, luand`o astfel, fiecare dintre noi poate fi un mic dzeu. Poti ucide cu privirea, iti poti face sclavi controlati mental, ba chiar poti aduce un om la disperare, provocandu`i dureri de neimaginat (ca atunci cand te lovesti si nu simti nimic - nu ajunge durerea la creier; dar procesul incers, provoci creierului durerile, ale caror rai eventual chiar pot aparea). Poti! Orice...
Si revenind la comunicarile... O.o dintre lumi, cine spune ca e eronat sa colaborezi cu un atotcunoscator care iti spune sa faci una sau alta, chiar si sa omori pe cineva, acela a avut un scop de a ajuns la aceste decizii capitale, din nou, nu ma refer la psihopati, posedati s.a.
Daca spune cineva ca 'i s`a spus' si ezita in a da mai multe detalii mie`mi apare un semn al intrebarii in minte, nu un semnul exclamarii ('nebun, clar'). Caci, intr`adevar, am vazut pe cineva in autobuz, si semnul meu de intrebare s`a ivit!
E vorba despre o batranica (pe la un 70 de ani) care s`a asezat in clasicul 143, pentru cei care il cunosc, pe un scaun de la geam, in spate, pe partea stanga, in fata mea (binecunoscutele 4 scaune, fata in fata, 2 cate 2). Si a inceput sa vorbeasca (?) probabil singura, privind pe geam, in gol (??). Si pe tot timpul parcurgerii a 3 statii de masina raspundea la intrebari, asta a fost evident cand spunea "Copiii!? Da, sunt bine, la casele lor..." s.a.m.d. . Nu`l cunosteam pe partenerul de discutie dar, deasemenea, banuiam ca stiu cine ar putea fi din vorbele batranei, caci doua dintre cele mai rostite cuvinte, si singurele in vocativ, erau 'Maica Tereza'. Totul era mult prea logic, in afara prezentei si a vocii celui cu care vorbea batranica. Intrebarile pe care le punea, coerenta, timpul in care dadea raspunsuri, pana si seriozitatea din ochii sau imi dadeau de inteles existenta categorica a doua persoane (persoane?!) ce purtau un dialog.
Pe unii cred ca ii amuza, mi se pare totusi normal, dar de fapt de ce radem? Ei sunt atat de indiferenti cu parerea noastra incat felul lor superior de a gandi nu le poate permite sa se simta jigniti de prostia de care da dovada majoritatea, fiind amuzata de aceste lucruri pe care nu si le poate explica...