E despre senzatia aia de disperare, de fiecare data cand e intuneric, de fiecare data cand aud un geamat, sau orice alta actiune ce ma adanceste in durerea mea, in creierul meu, in mine. In momentul asta fata cu care comunica varul meu e intr`o criza de depresie, si plange in hohote, si e socata de ele... Imi e mila de ea, insa lucrurile alea ma ajuta pe mine, imi dau... putere, imaginatie, imi dau o noua imagine a lumii, si pt tentatiile pe care as vrea sa le traiesc.
De exemplu, cum ar fi sa omori un om?
Cum ar fii sa`i auzi zbiaratele, gemetele, rugamintile, sa`l auzi zicand 'dc faci asta?', sau 'am familie, te implor'. Multi considera asta o idee macabra, a unui psihopat...
Ciudat e ca asa cred si eu, si ca oricat de bizar ar fi (si`mi dau seama), vreau sa aflu sentimentul pe care il am in momentul in care viata se scurge din ochii celui pe care il cioplesc.
Vreau sa simt disperarea mea in momentul respectiv, sau placerea, sau senzatia aia cu totul diferita, pe care nu toate mintile o nascocesc...
To be continued... (:-j)
esti tare boss..pai hai ca asteptam continuarea.nu ma fierbe ! :)))
RăspundețiȘtergereIar un minut intreg petrecut cu pestisorii aia.XD
RăspundețiȘtergereAm zis ca iti zic parerea, imi place mai mult decat sfarsitul 'intamplarii hazlii'.:)) E intrigant deja.:>
Mai bine citeam direct din telefonul tau, ca asa trebuie sa aflu povestea pe etape..
mf;)...cam Efioros dar mf raw orikm:D
RăspundețiȘtergeresucces pe mai departe chiar te pricepi frate;)
oook...a fost ciudat si interesant si infiorator in acelasi timp...
RăspundețiȘtergeresi si eu ma gandesc la chestii de genu asta uneori daca te incalzeste cu ceva;;)