Intunericul imi instiga imaginatia la pofte noi, netraite. Admir intens latura innegurita a strazii, privind pe fetiscana aceea pierduta in rutina.
Daca astazi este ziua in care rutina i se schimba radical, prin simplul fapt ca ma regasesc aici, holbandu`ma si meditand la o eventuala izbucnire a creatiilor mele bolnave? Poazte ca azi e sortita ziua in care rutina ei se curma. Total. Cine poate sti?
Ah, ah, zeci, sute de imagini imi trec prin minte, rezultand urmarile initiativei mele. Dar de ce vrea imaginatia mea sa ajunga atat de departe? Trebuie sa se hraneasca cu o realitate paralela cu aceste nascociri infecte, de care se leaga intr`un anumit punct la care meditez in momentul acesta. Vreau, simt cum boala mea cere sa fie estompata in clipele aceastea, dar cu un remediu anume iesit din comun, capital. Simt venele cum tanjesc sa fie atinse de un alt sange decat cel pe care il transporta continuu de colo`colo, simt adrenalina pregatindu`se pt a ma face sa profit de fiecare secunda care va urma. Tremur, realizand cat de anormal se contureaza totul in mintea mea...
Parcurg distanta unei strazi, doua, trei, iar posibila victima nici nu realizeaza cat de adancita e prin viziunile mele. Sunt prea tacut, prea subtil ca natura sa`si dea seama macar ca ma gasesc acolo. Ghiozdanul negru, blugii si hanoracul de un albastru inchis, chipul ascuns in gluga, toate ma ajuta la contopirea cu umbrele.
Dintr`o data ciubotelele roz cotesc la dreapta, catre o scara de bloc necunoscuta, unde intunericul nu percepea vreo urma de lumina. Intuneric aproape deplin, de nici crengile din imediata apropiere nu se puteau diferentia de imaginea din fundal a blocului. Scara, ca oricare alta scara, era dotata cu lumina, pe senzori de miscare, insa aici era pe interior si putea fi declansata doar la deschiderea usii. Fata lua cheile din buzunar si inceput sa le dea pe rand la o parte, in cautarea uneia anume, pe care o gasi imediat si nimeri usor broasca. 'Clic'`ul specific rasuna pe toata aleea, insa extinderea sunetului fusese cu mult limitata de personajul din spate, care decisese urmatoarea clipa ca fiind cea pe care trebuie s`o aleaga pt rezolvarea deciziei sale. Tremurul insistent al trupului fu cel care ii dadu de gol prezenta. Fata se intoarse brusc, panicata. Putea sa se fi miscat mai repede, insa socul de pe moment redusese viteza acestei optiuni. Fata isi zise ca secunda urmatoare trebuie sa se astepte la orice, la cat de lipsita de aparare era. Insa mintea ii juca feste, interceptand din greseala dezvoltarea creatiilor agresorului si regasindu`se in ele fara ca macar sa constientizeze asta.
Ma gaseam la cateva strazi distanta, construind filmul a ceea ce ar fi urmat sa aiba loc, in timp ce perfectiunea detaliilor ma facea sa ma pierd in propria lume fictiva...Si intuneric se facu!
END!!!
Place! Place ! Place ! :))
RăspundețiȘtergere