O poezie veche ;x

Cine`i sentimentul care

Dorul de ti`l inteteste,

Viata ce se vestejeste

El o umple de culoare?

O persoana pt care,

La un moment dat,

Simti ceva adevarat

Ca si o schimbare

Intr`o viata de c$&%t.
(Intr`un viitor neant.) - a se citi 'viitor': adj

O atingere ce poate

Chiar din somn sa te trezeasca

Cu corpu`ti simtind ca arde

Dragostea s`o potoleasca...

Si intuneric se facu!

END!!!

100 de minute de chin

 Cu pumnii inclesati si cu ochii rosii iesiti din orbite, zacea in locul lui din scorbura pomului. Ah! cat de folositor ii era ciresul, cu gaura lui cu tot! Mereu s`a simtit ca acasa acolo, si chiar daca a sa casa era la cateva zeci de metrii de acel loc, doar acolo avea liniste.

Baietelul cu par blond lua un cui pe care il gasi pe langa el si cresca cu ura in lemnul pomului, pe interior, initiala "S.", apoi enumerand in gand momentele, scrise alaturi "14". Dedesubt continua cu "C.", si un "29" langa. Copiii aceia erau sub orice critica, deja nu ii mai suporta, asa ca a facut acel lucru instinctiv.

Ulterior, in drumul spre scoala, ... tovarasul sau il intampina socat de vestea mortii subite a lui Costi, dupa aproape jumatate de ora de chinuri. Tremurul ochilor baietelului a speranta ii dadu nou`venitului de inteles de ganduri ascundea acea masca de expresii pe care o vedea in acel moment, fapt care il facu sa fuga socat.
A doua zi, imediat ce se crapa de ziua, baiatul cu par blond se gasea la intrarea in scorbura copacului cu 3 pagini pline de litere, iar peste tot numai numarul "100" se vedea, dominand privelistea.

Baiatul scoase briceagul, pt a transcrie mai usor, si patrunse in scorbura ciresului cu un ranjet sadic, disperant, pe buze...

Si intuneric se facu! 

END!!!

16.11

 Intunericul imi instiga imaginatia la pofte noi, netraite. Admir intens latura innegurita a strazii, privind pe fetiscana aceea pierduta in rutina.

Daca astazi este ziua in care rutina i se schimba radical, prin simplul fapt ca ma regasesc aici, holbandu`ma si meditand la o eventuala izbucnire a creatiilor mele bolnave? Poazte ca azi e sortita ziua in care rutina ei se curma. Total. Cine poate sti?

Ah, ah, zeci, sute de imagini imi trec prin minte, rezultand urmarile initiativei mele. Dar de ce vrea imaginatia mea sa ajunga atat de departe? Trebuie sa se hraneasca cu o realitate paralela cu aceste nascociri infecte, de care se leaga intr`un anumit punct la care meditez in momentul acesta. Vreau, simt cum boala mea cere sa fie estompata in clipele aceastea, dar cu un remediu anume iesit din comun, capital. Simt venele cum tanjesc sa fie atinse de un alt sange decat cel pe care il transporta continuu de colo`colo, simt adrenalina pregatindu`se pt a ma face sa profit de fiecare secunda care va urma. Tremur, realizand cat de anormal se contureaza totul in mintea mea...

Parcurg distanta unei strazi, doua, trei, iar posibila victima nici nu realizeaza cat de adancita e prin viziunile mele. Sunt prea tacut, prea subtil ca natura sa`si dea seama macar ca ma gasesc acolo. Ghiozdanul negru, blugii si hanoracul de un albastru inchis, chipul ascuns in gluga, toate ma ajuta la contopirea cu umbrele.

Dintr`o data ciubotelele roz cotesc la dreapta, catre o scara de bloc necunoscuta, unde intunericul nu percepea vreo urma de lumina. Intuneric aproape deplin, de nici crengile din imediata apropiere nu se puteau diferentia de imaginea din fundal a blocului. Scara, ca oricare alta scara, era dotata cu lumina, pe senzori de miscare, insa aici era pe interior si putea fi declansata doar la deschiderea usii. Fata lua cheile din buzunar si inceput sa le dea pe rand la o parte, in cautarea uneia anume, pe care o gasi imediat si nimeri usor broasca. 'Clic'`ul specific rasuna pe toata aleea, insa extinderea sunetului fusese cu mult limitata de personajul din spate, care decisese urmatoarea clipa ca fiind cea pe care trebuie s`o aleaga pt rezolvarea deciziei sale. Tremurul insistent al trupului fu cel care ii dadu de gol prezenta. Fata se intoarse brusc, panicata. Putea sa se fi miscat mai repede, insa socul de pe moment redusese viteza acestei optiuni. Fata isi zise ca secunda urmatoare trebuie sa se astepte la orice, la cat de lipsita de aparare era. Insa mintea ii juca feste, interceptand din greseala dezvoltarea creatiilor agresorului si regasindu`se in ele fara ca macar sa constientizeze asta. 

Ma gaseam la cateva strazi distanta, construind filmul a ceea ce ar fi urmat sa aiba loc, in timp ce perfectiunea detaliilor ma facea sa ma pierd in propria lume fictiva...

Si intuneric se facu!

END!!!

Realitate vs. Iluzii

-Am luat lingurita cu pofta si am privit dulceata de trandafiri, incantat: era o dulceata oficiala, puteam gusta cu adevarat din ea fara remuscari.-

Retraiesc clipele ca si cand abia trec, zambetul, fericirea, sentimentele reciproce ce se resimteau din tot ce ne inconjura...

-Mai iau o lingurita de dulceata, profitand de gustul acela anume, special.-

Totul e roz! Comunicarea care nu e exagerata catre extreme, limbajul familiar, dorul de a retrai o clipa impreuna...

-Iau inca o lingurita de dulceata si ma las dus de val...-

Pare perfect! De foarte mult timp nu am mai gustat asa o dulceata superba, cu gustul, forma, toate definite atat de concret. Ce de vise imi trec prin cap, cate idealuri, cate planuri se contureaza in urma acestui gust in mintea mea! Ce departe ma duce imaginatia! Nu vreau sa revin, totusi... Nu vreau, e bine aici! Imi plac consecintele... 'si oare asa e?' gandesc, luand lingurita in mana...

-A 4`a gura ma infiora. Am tremurat din toate incheieturile. De ce era asa acra? Era aceiasi dulceata! Am luat pe varful linguritei o cantitate foarte mica si am gustat`o...
Era acra. Asa fusese mereu, iar eu abia acum observam, dupa ce ma lasasem dus de val...-

Oficial, era acra. Tot ce se cladise in mintea mea se darama intr`o clipa, toate idealurile s`au aratat a fi simple inchipuiri, doar iluzii, numai nascociri pt ca cerebelul meu sa perceapa dulcele ca predominant in tot ceea ce gandeam. Aparentele inseala, asta e evident, dar nu credeam ca voi gasi acest lucru si aici.

Intotdeauna am admirat acel complex de puncte de vedere care are un temei stabil si care gandeste foarte logic si sigur, dar cu siguranta nu ma asteptasem ca personajul respectiv sa isi scoata masca asa de sumbru, in niste imprejurari asa de neasteptate si cu o teza asa de... banala o.O

Poate ca m`am grabit prea mult sa gust dulceata, fara sa savurez indeajuns reciprocitatea pt a studia lipsurile care aveau sa cauzeze o acrire asa de subita a situatiei. Probabil am procedat corect, totusi constiinta nu`mi va da pace pera curand in aceasta privinta. 

Cata ignoranta din partea mea sa cred ca aceasta era perfectiunea, ca mai apoi sa regret ca nu am putut fi mai ... Diferit! In orice caz, diferit e cuvantul.
Unde e ceasul care intoarce trecutul in prezent?

Unde e sansa secundara care se vrea a fi pt o eventuala modificare a personalitatii in scopul largirii orizontului relatiei si sentimentelor?

Nu este. Si nici nu va fi. Sentimentul de dragoste nici macar nu exista, doar sentimentul puternic de atasare sustinut de iluziile idealurilor inchipuite de o imaginatie bogata solicitata la momentul respectiv. Totul e in mintea noastra, si vom muri categoric fericiti dpdv financiar, dar nu si fericiti spiritual impliniti in adevaratul sens al cuvantului...

... si totusi inca am intiparit clar in minte gustul acela dulceag, ireal...

... dar e doar o amintire!

Si intuneric se facu!

END!!!